Relația mamă – copil
Astăzi vorbim despre relația cu mama ta.
Rolul mamei este foarte important în viața unui copil iar conexiunea dintre aceștia începe încă din perioada intrauterină. Pe tot parcursul sarcinii fătul se raportează cu toată ființa lui la un singur lucru și anume mama. Datorită acestei conexiuni copilul se hrănește și se dezvoltă dar mai mult decât atât trăiește prin prisma mamei și a experiențelor ei pe tot parcursul sarcinii.
Fiecare stare afectivă a mamei fie ea pozitivă fericire, bucurie, recunoștință sau negativă tristețe, furie, anxietate le va resimți și le va trăi și copilul la rândul lui. Copilul este legat de mama lui prin ceea ce se numește cordon ombilical, care la naștere este tăiat, dar cum ne explicăm că după naștere copilul încă simte stările mamei și reacționează la ele?
Cum ne explicăm faptul că pe tot parcursul vieții noi păstrăm și împărtășim și putem fi influențați de sentimentele mamei? Psihologii ar numi acest fenomen dependență sau atașament emoțional, mie îmi place să-l numesc cordon energetic, dar aici intrăm într-o discuție mult mai vastă și mai captivantă și o voi păstra pentru mai târziu.
Deoarece această relație este strâns legată, copilul va cunoaște prin intermediul mamei sale prima forma de afectivitate și interacțiune în această lume fizică. Copilul, viitor adult v-a învăța prin această conexiune cum să interacționeze cu oamenii din viața lui iar dacă această dinamică nu este una sănătoasă copilul v-a dezvolta diferite tipare comportamentale disfuncționale sau diferite forme de atasament.
Deoarece mama este persoana de atasament aceasta are un rol foarte important în dezvoltarea lui, acela de a-i întări acestuia sentimentul de siguranță și de a dezvolta pentru copil o relație securizantă.
Tipare comportamentale difuncționale cu relația cu mama
Mama controlatoare
Este acel tip de mamă care nu oferă copilului spațiu intim și care exagerează implicarea ei în viața copilului. Aceasta nu acceptă să i se ascundă ceva, să fie mințită, vrea să știe în permanență totul. Acest tip de comportament al mamei generează un viitor adult supus, introvertit, fără încredere de sine care la orice pas va căuta validarea altora pentru orice decizie va lua și orice acțiune va face.
Mama cu pedepse
Aceasta are un comportament abuziv din toate punctele de vedere deoarece consideră că aceasta este cea mai bună metodă de corecție. Acest tip de comportament va forța copilul să se protejeze singur și o va face prin rebeliune, agresivitate, minciună sau chiar și furt.
Mama perfecționistă
Aceasta va cere copilului să îi îndeplinească niște cerințe și standarde mult prea ridicate forțând copilul să depună eforturi mult prea mari pentru el. Copilul nu va putea împlini așteptările mamei și se va concentra pe partea negativă a lucrurilor, cedează și renunță să mai facă anumite lucruri sau sarcini deoarece gândește despre el că oricum nu este suficient de bun pentru nimic.
Mama nesigură
Aceasta oscilează constant între “da” și “nu”, nu ia o atitudine fermă și nu pune limite sănătoase pentru a-i corecta comportamentele copilului generând la acesta diferite forme de anxietate sau de agresivitate.
Mama tolerantă
Este supraindulgentă față de copil și dezvoltă un “răsfățat” așa cum îl mai numim noi popular. Copilul nu va dezvolta capacitatea de a face fașă singur provocărilor vieții și nu va ști să își gestioneze frustrările aruncându-le pe ceilalți. Acest tip de atitudine va genera la copil un comportament de ostilitate deoarece pe parcursul vieții nu toată lumea îi va îndeplini dorințele și așteptările.
Mama cu favoriți
Acea mamă care prezintă mai mult interes pentru un copil, poate pentru că este mai mic decât restul și nu le mai acordă atenție și celorlalți copii. Acest tip de comportament poate descuraja sau stârni un gând la ceilalți copii “mama nu mă mai iubește” sau în cealaltă extremă poate dezvolta o competiție nesănătoasă față de fratele mai mic și mai târziu ca adult, în viața socială.
Mama overprotective
Aceasta alintă copilul chiar și la o vârstă mai mare și există cazuri în care ea face acest lucru chiar și când copilul are 30 de ani. Mama are o preocupare continuă față de protecția copilului iar toată viața ei are acest scop compulsiv. Acest comportament al mamei stimulează apariția stărilor anxioase, a dezamăgirilor, fobiilor, obsesiilor și blochează maturizarea copilului, acesta stagnând la o vârstă fragedă din punct de vedere emoțional.
Toate aceste comportamente și moduri de relaționare formează viitori adulțti care vor învăța astfel să interacționeze cu oamenii din jur.
Dacă stăm bine să medităm puțin, ne dăm seama cu ușurință că atașamentul este o nevoie, nu o dorință. Avem nevoie de interacțiuni pentru a supraviețui emoțional și nu numai.
Ce este stilul de atașament?
Atașamentul este un tipar de relaționare de lungă durată pe care un individ o stabilește cu o persoană apropiată. Stilurile de atașament care provoacă suferințăa se formează atunci când nevoia copilului nu este îndeplinită de către mama acestuia.
Stiluri de atașament
Atașamentul securizant: te atașezi ușor,nu îți este frică să stai singur, nu te panichezi în cazul unei respingeri ai o inteligență emoțională ridicată și îți poți conține și exprima sentimentele. În cazul unei despărțiri simți durere și o poți gestiona astfel încât să revii mai repede. Îți cunoști propria valoare și putere personală.
Atașamentul anxios: suferă enorm în cazul unei respingeri sau despărțiri și se teme de singurătate. Ea simte teamă și nesiguranță în orice tip de relație și devine de multe ori sufocantă sau insistentă pentru a-și îndeplini neivoile emoționale. Pot fi puțin obsesivi, geloși sau controlatori. Au nevoie de iubire permanent și pot folosi critica când partenerul nu le îndeplinește această nevoie.
Atașamentul evitant: este cel care respinge, cel care se ține la distanță în interacțiunile emoționale. Nu-i plac îmbrățișările sau apropierea fizică de vreun fel. Aceștia pot avea un spirit independent, nu își doresc să se implice în relații, își doresc să facă totul singuri și mai mult decât atât prefer să se izoleze sau să stea singuri.
Atașamentul dezorganizat: trece foarte repede de la o emoție la alta, asta poate pentru că în copilărie parinții erau inconsecvenți adică pedepseau copilul prea mult sau îi satisfăceau nevoile în exces. Din această cauză individul cu un astfel de atașament poate prezenta acte impulsive în relație de la agresivitate poate până la consumul de alcool. Într-o extremă acest tip de atașament conține elemente care favorizează apariția tulburării borderline.
Dacă îți dorești să citești mai mult despre tipurile de atașament -> 4 Stiluri De Atașament – Descoperă Care Este Stilul Tău (barbatulsuperior.ro)
Vestea bună este că aceste tipuri de atașament se pot vindeca, bineînțeles prin terapie. Pentru a ajunge la un stil de atașament securizant poți învăța chiar dacă nu ai avut un model în copilarie, de la un partener cu acest tip de atașament. Este nevoie de muncă și voință, să îți dorești să schimbi aceste tipare care până acum ți-au provocat suferință pentru a te bucura de o viață fericită și armonioasă cu un partener potrivit. Cine a spus că iubirea vindecă, ei bine a avut dreptate.
În adâncul sufletului nostru toți tânjim după iubire, este ceea ce nouă ne hrănește sufletul și nu numai. Când avem o relație stabilă, fericită și primim dovezi de iubire: îmbrățișări, mângâieri sau suport, creierul nostru eliberează dopamină și oxitocină care sunt hormoni ai fericirii și iubirii. Astfel organismul se auto-reglează și funcționează mai bine.
Este important să îți dorești această schimbare pentru a putea lua acțiuni în acest sens. Nu este nimic în neregulă să îți dorești să trăiești o viață mai fericită și mai armonioasă în primul rând cu tine însuți și este în regulă să ceri ajutor în acest sens.
Nu ești singur și ești susținut!
