Tuturor ne place să ne gândim la noi înșine în anumite moduri. Poate ne considerăm sinceri, muncitori, atenți la sănătate și stăpâni pe noi înșine. Dar acțiunile noastre nu se aliniază întotdeauna cu ceea ce credem despre noi înșine. Și deși toată lumea se confruntă cu acest lucru, foarte puțini oameni știu și de ce și care pot fi efectele negative ale acestui lucru. Și chiar dacă poate părea un lucru banal, există o explicație științifică în spatele vinei pe care o purtăm cu noi atunci când nici lunea asta nu ne-am apucat de dietă. Hai să aflăm împreună care este! Ce este disonanța cognitivă? Ce înseamnă disonanta cognitiva? Disonanța cognitivă este un termen folosit pentru a descrie disconfortul mental care apare atunci când avem două convingeri sau valori care sunt incompatibile între ele. Această neconcordanță între ceea ce gândim și modul în care ne comportăm poate provoca sentimente de disconfort. Procesul cognitiv include gândirea, atitudinea, valoarea personală, comportamentul, amintirea, cunoașterea, judecata și rezolvarea problemelor. Acesta include, de asemenea, toate procesele conștiente, precum ar fi limbajul, imaginația, percepția și planificarea. Teoria disonanței cognitive Teoria disonanței cognitive a fost elaborată în anii 1950 de către un psiholog social numit Leon Festinger. Până atunci, psihologii credeau că acțiunile oamenilor rezultă din valorile și convingerile lor fundamentale într-un mod unidirecțional și oarecum rigid. Astfel, consensul era că, comportamentele oamenilor erau determinate de valorile și credințele lor și se potriveau cu acestea.  Festinger a contestat această noțiune atunci când a declarat că oamenii pot experimenta o nepotrivire între convingerile și comportamentele lor. Mai mult, disconfortul cauzat de această nepotrivire ar putea fi diminuat prin raționalizarea comportamentului sau prin ajustarea convingerilor pentru a se potrivi cu comportamentul. Teoria disonanței cognitive a lui Festinger are trei componente: conflictul interior, disconfortul cauzat de conflictul interior și încercarea de a rezolva acest disconfort. Mai mult decât atât, există mai multe modalități prin care oamenii pot încerca să își rezolve disconfortul. Printre acestea se numără schimbarea acțiunilor lor, ajustarea convingerilor lor și modificarea percepțiilor lor asupra acțiunilor.  De exemplu, dacă cineva își înșeală soțul/soția, acesta poate regreta infidelitatea și poate decide să nu o mai facă niciodată. Dacă își poate ține promisiunea, acesta este un exemplu de schimbare a acțiunii lor. Alternativ, ei pot începe să gândească diferit despre căsătorie și fidelitate, ceea ce reprezintă un exemplu de ajustare a convingerilor lor.  De asemenea, ei își pot raționaliza aventura spunând că soțul/soția lor s-a purtat distant(ă) în ultima vreme și nu a depus niciun efort în relația lor. Această încercare de a raționaliza comportamentul conflictual este un exemplu de modificare a percepțiilor.  Pentru a ajunge la aceasta descoperire, Festinger a experimentat următorul scenariu contraintuitiv: Un alt experiment influent a fost realizat și de către J.W. Brehm. Acesta a cerut participantelor să evalueze opt produse de uz casnic, precum ar fi un prăjitor de pâine, un aparat de cafea, un radio etc.  Apoi, le-a dat acestora posibilitatea de a alege între două produse la fel de atrăgătoare sau între un produs foarte dorit și unul mai puțin dorit. După ce participanții au ales un produs, li s-a cerut să reevalueze caracterul dezirabil al produselor. A doua oară, participanții care au ales între două produse dezirabile au acordat o notă mai bună alegerii lor, iar celuilalt produs o notă mai mică. În timp ce, participanții din celălalt grup nu și-au schimbat cu adevărat evaluările. Aceste rezultate au implicat faptul că participanții care au fost nevoiți să facă o alegere dificilă și-au schimbat convingerile cu privire la caracterul dezirabil al produselor pentru a-și justifica alegerile.  O rezolvare pe termen lung Multe persoane întâlnesc această problemă atunci când se lovesc de multe informații care se bat cap în cap cu credințele lor limitative. Atunci când există un punct de vedere și se lovește brutal de un alt punct de vedere. Poți intra în cursul pe care l-am creat special pentru problemele emoționale. BENEFICII: – nu te mai atașezi de femei așa de repede – nu îți mai este frică să spui ceea ce simți și gândești – nu o să mai suferi la despărțiri sau refuzuri – nu o să mai fii nervos, frustrat, furios – nu o să-ți mai fie frică să îți arăți slăbiciunile, să fii vulnerabil – nu o să mai fii timid și rușinos Asta în mai puțin de o lună – rapid și simplu Cauzele disonanței cognitive Disonanța cognitivă poate apărea din mai multe motive, dar unele dintre cele mai frecvente cauze sunt următoarele: Primirea de noi informații Informațiile noi pot arunca multă lumină asupra a ceea ce simțim cu adevărat despre un subiect. De asemenea, ne poate forța să ne confruntăm cu lucruri la care poate nu ne-am gândit niciodată înainte. Să presupunem că ești de mult timp clientul unui anumit magazin de haine online, dar într-o zi îți dai seama că brandului respectiv i-au fost aduse acuzații grave legate de exploatarea forței de muncă umane. Nu îți place ceea ce auzi, dar este vorba despre magazinul tău preferat de haine. În plus, are și niște prețuri foarte mici, așa că o să comanzi haine în continuare, în ciuda a ceea ce ai auzit. Apoi însă, vinovăția se instalează și ești neliniștit în legătură cu faptul că susții exploatarea oamenilor. Iar acum trebuie să te decizi:  Sprijini acea afacere sau cumperi din altă parte? Presiuni sociale De asemenea, putem experimenta disonanța cognitivă atunci când avem situații în care prietenii, membrii familiei sau colegii de muncă se comportă într-un anumit mod care nu se aliniază cu convingerile noastre. Iar din acest motiv este posibil să fim presați să permitem ca acele acțiuni să continue sau să participăm la acele acțiuni – iar acest lucru ne poate creea cu un disconfort semnificativ, astfel încât ajungem să ne întrebăm cum anume ar trebui să ne simțim în legătură cu situația respectivă. Să fim forțați să luăm o decizie Atunci când ne confruntăm cu un conflict, putem experimenta disonanță cognitivă dacă luăm o decizie pentru a diminua potențialul conflict dintre noi și

În zilele noastre, există o mulțime de tipuri de relații pe care poți să alegi să le ai, iar acest lucru poate genera anumite situații neclare, care pot duce la dezamăgiri și inimi frânte. Un exemplu este tipul de relație prieteni cu benificii. Și nu, nu zic ca este un lucru rău că există câte un gen de relație pentru fiecare tip de persoană. Zic doar că poate fi greu să fii deschis și să spui exact ceea ce îți dorești, iar asta poate creea situații neplăcute. Pentru a evita toate aceste lucruri trebuie să începi să te analizezi, să te informezi și să-ți dai seama ce îți dorești mai exact de la tine și cei din jurul tău. Iar primul pas pentru asta, este chiar aici.  Ce înseamnă prieteni cu beneficii O relație de tip prieteni cu beneficii este una în care două persoane se întâlnesc dezinvolt și fac sex fără sentimente romantice implicate și fără niciun angajament pe termen lung între ei. De obicei, celor doi oameni le place cu adevărat să petreacă timp împreună, dar nu sunt interesați unul de celălalt din punct de vedere romantic. O situație de acest fel este, de asemenea, de obicei non-monogamă, ceea ce înseamnă că persoanele implicate pot, de asemenea, să se întâlnească și să facă sex cu alte persoane. Fiecare relație de tip prieteni cu beneficii este diferită.  Nu există reguli stabilite despre ceea ce aceștia fac sau nu fac împreună. Totul depinde de preferințele personale ale celor două persoane implicate. Termenul implică, de obicei, că cele două persoane fac sex, dar unii prieteni cu beneficii ar putea dori pur și simplu să se îmbrățișeze și să împărtășească toate tipurile de intimitate fizică, cu excepția sexului. Unii prieteni cu beneficii merg, de asemenea, la întâlniri ocazionale, urmăresc spectacole împreună, dorm unul la celălalt, se îmbrățișează și alte lucruri asociate cu relațiile romantice. Alți FWB ar putea prefera să se întâlnească doar noaptea pentru sex. Unii ar putea dori să învețe unul despre viața celuilalt și să se susțină emoțional, așa cum o fac și orice alți prieteni, în timp ce alții ar putea prefera să mențină conversația ușoară și să nu intre prea adânc în intimitatea personală.  Cheia este că ambii parteneri să fie pe aceeași pagină cu privire la așteptări, să se simt bine cu privire la nivelul de implicare dintre ei și să se simtă confortabil cu ceea ce se întâmplă și nu se întâmplă între ei. Unii oameni cred că doar pentru că nu-ți iei un angajament romantic înseamnă că nici nu îți asumi vreo obligație față de celălalt și că nu trebuie să îți pese de bunăstarea lui/ei. Dar, adevărul este că chiar și cel mai lipsit de sentimente sex ocazional necesită totuși bunătate și sensibilitate pentru bunăstarea oricărei persoane cu care te culci. Indiferent de starea relației tale sau de felul în care te simți sau nu te simți pentru ei, rareori există o scuză pentru a fi nepoliticos sau nerespectuos. De ce unele persoane aleg să aibă o relație cu beneficii A nu avea niciun fel de obligație, precum ar fi lipsa de angajament emoțional, investiția emoțională sau obligațiile atât formale, cât și informale ale unei relații  poate fi atrăgător pentru oameni din diferite motive. Oamenii care au o preferință pentru relațiile non-monogame și cei care nu au timp sau nu au interes pentru eforturile emoționale sau angajamentul de timp al unei relații tradiționale ar putea prefera un scenariu de tip prieteni cu beneficii. De asemenea, cineva care a avut experiențe negative în relațiile anterioare și nu este pregătit să se deschidă emoțional poate profita de beneficiile fizice ale unei astfel de relații, fără a-și sacrifica sentimentul de siguranță într-o relație serioasă.  Un alt motiv ar fi, de exemplu, persoanele care se identifică ca aromantice sau care nu au niciun interes pentru atracția romantică, iar o relație de tip prieteni cu beneficii poate fi perfectă pentru ei.  Sau există parteneri care se află deja în relații romantice deschise și sunt în caută doar să împlinească nevoile sexuale. Dacă te gândești să intri într-o relație de prieteni cu beneficii, există câteva puncte cheie care te vor ajuta să determini dacă o conexiune ocazională este cu adevărat benefică pentru tine, din toate punctele de vedere.  Iată câteva întrebări pe care să ți le pui: 10 reguli pentru o prietenie cu beneficii reușită Cunoaște-te pe tine însuți Dacă vrei cu adevărat să urmezi o relație de tip prieteni cu beneficii, mai întâi trebuie să te cunoști pe tine însuți. Ești cu adevărat capabil să menții totul casual, fără să prinzi sentimente? Ești cu adevărat interesat de o situație temporară, cu jumătate de normă, în loc de o relație serioasă, monogamă? Te mulțumești cu prietenii cu statut de beneficii atunci când chiar vrei mult mai mult? Numai tu poți răspunde la aceste întrebări. Dacă ești capabil să consideri relația ceva obișnuit și să faci acest lucru cu respect, probabil că este în regulă să continui. Dacă ești capabil să comunici bine și să stabilești limite sănătoase, nu ar trebui să ai un timp prea dificil în gestionarea acestui tip de relație ocazională. Prioritizează consimțământul Chiar dacă ai acceptat să fiți prieten cu beneficii, asta nu înseamnă că oricare dintre voi poate să apară și să aștepte beneficii. Păstrați consimțământul în prim-planul minții. Întreabă mai degrabă decât a presupune. Fă planuri în loc să apari spontan. Urmând câteva reguli de bază de consimțământ, este mai probabil să te descurci cu succes într-o relație de prieteni cu beneficii. Fii clar cu privire la starea relației Nu presupune că ești într-o relație de prieteni cu beneficii. Clarificați natura relației!  Dacă nu te simți confortabil să clarifici relația, atunci probabil că nu ești suficient de matur pentru a fi într-una. Fii sincer Nu minți! Dacă ești ocazional, ar trebui să fii confortabil să admiți că te întâlnești cu alte persoane sau să-i spui partenerului tău că pur și simplu nu ești interesat să îndeplinești aspectul de beneficiu al relației la un moment

Ai observat vreodată că de obicei gândești și acționezi în anumite moduri în relațiile romantice? Poate că ești puțin gelos și te temi să nu fii singur prea mult timp. Sau poate te simți încrezător și ai încredere deplină în partenerul tău. Înțelegerea acestor acțiuni și sentimente cu care te confrunți în toate relațiile tale, nu este cel mai simplu lucru din lume. Însă, crede-mă că o să fie mult ușor să găsești o explicație, odată ce înțelegi cum relaționezi sau cum te atașezi de ceilalți. Așa că, iată tot ce trebuie să știi despre stiluri de atașament, cum se formează și cum poți să lucrezi cu tine pentru a dezvolta un comportament mai sănătos. Teoria atașamentului John Bowlby, psiholog și psihanalist, a propus teoria atașamentului de-a lungul anilor 1950 și 1960 și a adus contribuții notabile în domeniul psihoterapiei pentru munca sa asupra atașamentului. Deși Bowlby nu a contestat posibilitatea ca copiii să formeze legături multiple cu oameni diferiți, el susține totuși teoria conform căreia legătura dintre mamă și copil este cea mai puternică dintre toate, deoarece este prima legătură stabilită.  Teoria sa examinează modul în care se dezvoltă legătura între îngrijitor și copil și impactul acesteia asupra dezvoltării în consecință. El a descoperit că separarea timpurie a sugarului de către părinte, ar putea duce la o neadaptare ulterioară, din punct de vedere social, emoțional și cognitiv, și astfel a fost dezvoltată teoria atașamentului.  Explorând astfel relația părinte-copil, Bowlby și colegul său James Robertson au cercetat amănunțit pe grup de copii mici. Ei au descoperit că atunci când sunt separați de un părinte, copiii au arătat în mod constant semne de suferință. Această cercetare intră în conflict cu „Teoria comportamentului”, care sugerează că atunci când un copil este hrănit, anxietatea de separare se disipează.  Bowlby și Robertson au observat că micuții nu puteau fi mângâiați atunci când un părinte era absent, indiferent dacă erau hrăniți sau nu. Iar din acest motiv, cercetările lor contravin teoriei comportamentale care afirmă că bebelușii se atașează de mamă prin hrănire. Interesant este că atașamentul nu trebuie să fie reciproc și este posibil ca o persoană să fie atașată de alta fără ca acesta să fie reciproc. Potrivit lui Bowlby, atașamentul se distinge prin comportamente specifice ale copiilor. Acesta a susținut că atașamentul este un proces biologic și a continuat spunând că toți copiii se nasc cu o „genă de atașament” care le permite să elibereze ceea ce se numesc „eliberatori sociali”, care se asigură că cei mici vor primi atenția și grija după care tânjesc. Alt fapt interesant este că aceeași „genă a atașamentului” cu care se nasc copiii este prezentă și în cadrul părintelui, iar aceasta este cea care îl determină să îl protejeze pe cel mic. Caracteristici ale atașamentului Bowlby credea că există patru caracteristici distinctive ale atașamentului: Bowlby a făcut și trei propuneri cheie despre teoria atașamentului. În primul rând, el a sugerat că atunci când copiii sunt crescuți cu încrederea că îngrijitorul lor principal va fi disponibil pentru ei, este mai puțin probabil ca aceștia să experimenteze frica, față de cei care sunt crescuți fără o astfel de convingere. În al doilea rând, el credea că această încredere se formează în timpul unei perioade critice de dezvoltare, în anii copilăriei și adolescenței. Așteptările care se formează în acea perioadă tind să rămână relativ neschimbate pentru tot restul vieții persoanei. În cele din urmă, el a sugerat că aceste așteptări care se formează sunt direct legate de experiență. Cu alte cuvinte, copiii își dezvoltă așteptarea conform căreia îngrijitorii trebuie să răspundă la nevoilor lor, deoarece, din experiența trecută, aceștia au fost receptivi. Cum se formează tipurile de atașament  După cum am povestit și anterior, stilurile noastre de atașament ca adulți sunt influențate de modul în care relaționăm cu părinții noștri (sau cu un părinte/îngrijitorul principal) când suntem mici. În postura de bebeluși neputincioși, aceasta este prima și cea mai importantă relație din viața noastră, așa că stabilește în mod firesc „planul” pentru modul în care vom percepe toate relațiile pe măsură ce ne maturizăm. Cele 4 stiluri de atașament Atașament sigur Cum arată: 59% dintre noi norocoși au un stil de atașament sigur. Pentru acești oameni, a arăta emoție și afecțiune într-o relație este la fel de ușor precum o simplă plimbare în parc. Iar mai presus de toate, aceștia au grijă să mențină în același timp și un sentiment de autonomie și independență, nelăsând relația să devină consumatoare. În general, ei sunt capabili să treacă peste un conflict cu foarte mare ușurință. Oamenii cu acest stil de atașament nu sunt genul care să caute în telefoanele partenerului sau să se sperie atunci când nu primesc mesaj înapoi. Cum se formează în copilărie: se formează atunci când îngrijitorii oferă unui copil sprijinul de care acesta are nevoie, oferindu-i în același timp și spațiu pentru a-și dezvolta propria autonomie. Când părinții sunt conștienți și se ocupă de nevoile copilului lor în mod constant, cel mic crește cu încredere că acești sunt acolo pentru el mereu. Atașament anxios Cum arată: cei cu un stil de atașament anxios pot avea îndoieli cu privire la natura relației lor, se pot lasă măcinați de gelozie sau se pot lupta constant cu teama că partenerul lor va pleca. Cei anxioși au tendința de a-și supraanaliza relația. S-ar putea să fie obsedați de rețelele sociale ale partenerului lor, gândindu-se că o postare are un sens ascuns atunci când de fapt nimic nu este în neregulă. Pentru a ține grijile la distanță, ei pot să comunice excesiv, trimițând mesaje pe tot parcursul zilei din nevoia de a ști în orice moment unde se află partenerul lor. Cum se formează în copilărie: este posibil să ai un stil de atașament anxios dacă părinții tăi au fost inconsecvenți și imprevizibili cu atenția lor. Adesea, copiii anxioși imită acest comportament și în propriile relații. Atașament dezorganizat Cum arată: oamenii cu un stil de atașament dezorganizat doresc și tânjesc dragoste, dar experimentează stres și frică sever în relații. Ei sunt adesea depășiți