Acceptă refuzul

Mereu aud lucrul acesta, cum că femeile care ies la o întâlnire cu respectivul bărbat dacă nu se simt atrase de el sau o plictisește, caută scuze prezum „Are nevoie o prietenă de mine, trebuie să plec”, „Trebuie să ajung neapărat acasă”, „Am uitat că am o problemă” etc. pentru a pleca că noi ca bărbați nu „Acceptăm refuzul”.

Da, nu este vina ei ca femeie, este vina noastră ca bărbați că nu putem accepta refuzul. Le este frică să ne spună în față „Nu sunt atrasă de tine”, „Mă plictisești și vreau să plec acasă” din cauză că cine știe peste ce nebun mai dă. Cine știe cum reacționează respectivul.

Am auzit fel și fel de povești cum au încercat să o violeze, o jignească sau să o bată din cauza acestui lucru. Că sunt refuzați când incearcă să o sărute, când încearcă să facă sex cu ea. De ce?

De ce nu poți accepta un refuz ca un bărbat? Aia e, nu e atrasă de tine, tu ai fost 100% ( dacă ai fost), ai spus ce ai simțit și gândit, nu a fost chimie, mergi înainte. Dacă nu ai fost tu 100%, pai atunci ar trebui să te întrebi „De ce îți e frică să te arăți așa cum ești tu 100%?” și să rezolvi lucrul acesta. Revenind. Acceptă ca un bărbat refuzul și nu mai jigni sau judeca fiindcă nu ai putut să o cucerești. Era o vorbă – „Când vulpea nu ajunge la struguri, spune că sunt acrii.”. O dată ce judeci, înseamnă că tu nu poți oferi siguranță și încredere unei femei.

O femeie vrea să simtă din partea bărbatului din fața ei siguranță și încredere. Că poate să se deschidă în fața lui, fără frica de a fi judecată.

Și tu o dată ce nu o oferi, e clar că îi este frică, teamă.