De multe ori am întâlnit provocarea asta, ca să nu zicem problemă sună prea măreț. Sincer și eu am avut-o în trecut, dar până la urmă mi-am rezolvat-o, am conștientizat-o – „Ce să fac dacă m-a părăsit”.
Cum? Pur și simplu nu stau în calea deciziei acelei persoane. Asta vrea? Asta alege? Bun, asta să facă. Îi dau cale liberă în a lua această decizie. Nu mă m-ai gândesc „Ce să fac dacă m-a părăsit?”
Știu, știu, o să zici păi dacă faci asta înseamnă că nu-ți pasă. Da? Nu cred. Eu gândesc că maturitatea este atunci când cu toate că iubești persoana aceea o lași să plece dacă asta alege și asta își dorește. Nu încerci să-i schimbi decizia. Nu încerci să o influențezi sau să o manipulezi. Îi demonstrez că ești destul de matur încât să poți fii împăcat cu gândul acesta.
Da, e dureros, e greu, simți cum te doare sufletul, inima. Te ingenunchează. Te înteleg. Dar de ce ai sta cu o persoană care nu mai se simte atrasă de tine? O dată ce îi trece prin gând să facă acest lucru înseamnă că pentru această persoană tu nu mai reprezinți o atracție așa imensă, iar conexiunea a dispărut. E o economisire de timp și nu vei mai sta într-o relație în care nu te simți iubit.
Adică ești conștient că dacă vei încerca să o oprești și va rămâne, o va face din milă, nu că e super atrasă de tine. Iar dragostea cu sila, nu merge. O să o simți rece și distantă, iar tu te vei râni mult mai mult. Te vei întreba: „De ce face așa?”, „De ce se comportă așa?”, „Ce pot să fac?” și vine avalanșa de gânduri care te vor acapara și distruge. Vei pune presiune pe tine și vei încerca să fii ceea ce nu ești.
Fii conștient de ceea ce reprezinți tu, ceea ce ești, ce calități și defecte ai, iar lucrurile vor fi mult mai simple. Întreabă-te dacă merită să te distrugi pe tine pentru a ține o persoană care nu-ți va oferi iubire.
