Titlul „Dulce răzbunare asupra femeilor” te-a atras sau poate te-a necăjit vizual atunci când l-ai citit?
Îți înțeleg sentimentele, dar o să vezi în următoarele titluri, rânduri despre ceea ce vreau să vorbesc.
Înainte de a începe articolul respectiv îți readuc aminte de ultimele articole pe care le-am scris:
Salvatorul Femeilor sau Bărbatul White Knight
Cum să ai creativitate în conversațiile cu femeile?
Ce este răzbunarea?
După mine răzbunarea este acele gânduri și emoții pe care le ții în interiorul tău de a-i arăta persoanei respective „cine ești tu” sau să simtă ceea ce ai simțit tu.
Este o furie sau o frustrare pe care o ai interioară care se manifestă prin orgoliu și încăpățânare doar din a face înadins contrar persoanei respective.
Ceea ce făceau și eu cu femeile atunci când îmi greșeau sau nu făceam cum îmi doream eu. Intram într-o dulce răzbunare.
🔊 Descoperă cum poți rezolva răzbunarea (dulce răzbunare) ! Înscrie-te acum la o sesiune 1-on-1 GRATUITĂ pentru a învăța secretele management-ului emoțional.
Bărbații care își doresc o dulce răzbunare
În copilărie dacă ai avut o mamă care a făcut una sau mai multe din următoarele lucruri:
- posesivitate – era foarte sufocantă cu tine și nu îți dădea libertate
- freak control – voia sa controleze fiecare mișcare pe care o faci
- perfecționistă – să fie totul perfect și să nu greșești
- manipulatoare – să te manipuleze să faci ca ea
- comenzi – îți dădea comenzi fără să te roage sau să îți mulțumească
- abuzivă – te abuza verbal, emoțional sau fizic
- victimă – se victimiza încontinuu la tine de ce probleme are sau ceea ce îi face tatăl tău
- nevoia de a fi salvată – dorea încontinuu să o salvezi din problemele pe care le avea
- nu îți asculta punctul de vedere – orice ziceai nu ținea cont și nu îți vedea punctul de vedere, trebuia sa fie ca ea
Analizează în câte din punctele anterioare te regăsești în copilăria ta. Cu cât te regăsești în mai multe cu atât mai mult ai o supărare, furie asupra mamei tale.
Supărarea sau furia aceasta nu ai putut să o manifești din cauza că îți era frică de ea.
Te considerai prea mic pentru a-ți arăta supărarea sau furia asupra mamei tale.
Dacă nu ai arătat-o probabil bombăneai în gând, o înjurai sau plecai de acolo cu acea furie pe care nu o manifestai. În momentele acestea, inconștient ai creat un pact de răzbunare la nivel emoțional și spiritual.
Acest pact de răzbunare pe care îl ai asupra mamei tale îl vei manifesta asupra femeilor din viața ta.
Din cauza că mama respectivă nu ți-a oferit autonomia sau încrederea pe care ți-o doreai și voia constant să te țină „sub fusta ei”.
Cum se manifestă această dulce răzbunare asupra femeilor?
Această dulce răzbunare sau pact de răzbunare pe care îl ai asupra mamei tale la nivel inconștient se manifestă prin mai multe mecanisme (tipare mentale) pe care le faci.
Tiparele mentale sunt următoarele:
1) Nevoia de control (Freak control)
Nevoia de control este o necesitate psihologică comună în viața umană. Această nevoie se referă la dorința oamenilor de a avea influență și autoritate asupra propriilor vieți și asupra mediului lor înconjurător. Nevoia de control poate fi observată în numeroase aspecte ale vieții, iar absența ei poate duce la stres, anxietate și frustrare.
Iată câteva moduri în care nevoia de control se manifestă în viața de zi cu zi:
- Control asupra deciziilor personale: Oamenii doresc să aibă puterea de a lua decizii importante în viața lor, cum ar fi cariera, educația, relațiile și altele.
- Controlul asupra mediului: Oamenii doresc să aibă un grad de control asupra mediului lor fizic. Acest lucru poate însemna organizarea și amenajarea locuinței, dar și asigurarea unui mediu sigur și sănătos.
- Controlul asupra timpului: Nevoia de control se manifestă și în gestionarea timpului personal. Oamenii doresc să-și organizeze agenda și să aloce timpul pentru activități care le aduc satisfacție și împlinire.
- Controlul asupra propriei sănătăți: Mulți oameni doresc să aibă control asupra stării lor de sănătate, luând decizii legate de alimentație, exerciții și îngrijire medicală.
- Control asupra relațiilor interpersonale: Oamenii doresc să aibă control asupra relațiilor lor personale, inclusiv asupra alegerii partenerului de viață, a prietenilor și a modului în care comunică cu ceilalți.
- Control asupra financiar: Nevoia de control se reflectă și în gestionarea banilor. Oamenii doresc să aibă control asupra bugetului lor, să economisească și să investească în mod responsabil.
🔊 Descoperă cum poți rezolva răzbunarea (dulce răzbunare) ! Înscrie-te acum la o sesiune 1-on-1 GRATUITĂ pentru a învăța secretele management-ului emoțional.
2) Perfecționismul sau căutarea perfecțiunii
Perfecționismul sau căutarea perfecțiunii este o trăsătură de personalitate și o abordare a vieții în care o persoană se străduiește constant să atingă standarde extrem de înalte și să obțină rezultate perfecte în toate aspectele vieții sale. Aceasta poate include sarcini profesionale, realizări academice, aspectul personal, relațiile interpersonale și multe altele.
Persoanele perfecționiste se autoimpun un nivel de perfecțiune care poate fi greu de atins și mențin un sentiment constant de insatisfacție față de propriile lor performanțe, indiferent de cât de bune pot fi în realitate.
Iată câteva caracteristici ale perfecționismului:
- Standarde ridicate: Persoanele perfecționiste au standarde foarte înalte pentru ei înșiși. Ei tind să vadă doar două stări: perfecțiunea sau eșecul.
- Auto-critică severă: Perfecționiștii au tendința de a fi excesiv de critici față de propriile lor greșeli și imperfecțiuni, ceea ce poate duce la o stima de sine scăzută.
- Procrastinare: Uneori, perfecționismul poate duce la amânarea sarcinilor deoarece persoana se simte coplesită de presiunea de a le face perfecte.
- Epuizare și anxietate: Căutarea perfecțiunii poate duce la stres cronic, anxietate și epuizare, deoarece perfecționistul se simte mereu sub presiune și neliniștit.
- Dificultăți în relații: Perfecționismul poate avea un impact negativ asupra relațiilor interpersonale, deoarece perfecționistul poate avea așteptări nerealiste de la ceilalți și poate fi critic față de eforturile lor.
3) Atașamentul Evitant
Atașamentul evitant este unul dintre cele trei stiluri principale de atașament în teoria atașamentului dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth. Acest stil de atașament se dezvoltă în copilărie și tinde să influențeze modul în care o persoană se atașează și interacționează în relațiile adulte.
Caracteristicile principale ale atașamentului evitant includ:
- Distanță emoțională: Persoanele cu un stil de atașament evitant tind să evite exprimarea deschisă a emoțiilor lor și să se mențină la distanță emoțională de ceilalți. Ei pot fi reticenți să împărtășească gândurile sau sentimentele lor profunde cu partenerii lor sau să ceară ajutor în momentele de nevoie.
- Independența exagerată: Persoanele cu acest stil de atașament pot dori în mod exagerat independență și autonomie. Ei se simt deseori inconfortabil sau chiar îngrijorați de nevoia de a depinde de ceilalți sau de a fi dependenți emoțional de cineva.
- Evitarea angajamentului: Pot să evite sau să ezite în a se angaja în relații pe termen lung, cum ar fi căsătoria sau conviețuirea, pentru că se tem de posibilitatea de a deveni prea dependenți sau de a se simți legați emoțional.
- Tendința de a minimiza conflictele: În loc să abordeze conflictele sau problemele în relație, persoanele cu atașament evitant pot să le minimizeze sau să le ignore, încercând să evite orice situație care le-ar putea aduce mai aproape de partener sau ar implica o dezvăluire mai profundă a emoțiilor lor.
- Evitarea apropierii prea mare: De asemenea, ei pot să evite apropierile fizice sau emoționale prea mari în relații, inclusiv momente de tandrețe sau intimitate emoțională intensă.
Atașamentul evitant se dezvoltă în copilărie ca un mod de a face față la lipsa sau inconsistenta atenție și grijă din partea figurelor de atașament. Copiii cu acest stil de atașament pot învăța să se descurce pe cont propriu și să-și suprime nevoia de apropiere emoțională pentru a evita dezamăgirea.
Cu toate acestea, în relațiile adulte, atașamentul evitant poate crea dificultăți de comunicare și pot apărea probleme în relațiile de cuplu
4) Rigiditatea sau închiderea emoțională
Rigiditatea se referă la calitatea sau trăsătura de a fi inflexibil, imobil sau neschimbător în gândire, comportament sau atitudine. Este opusul adaptabilității sau flexibilității și poate avea diferite manifestări în diferite aspecte ale vieții. Rigiditatea poate fi observată în gândire, în modul în care o persoană abordează problemele, în felul în care interacționează cu ceilalți și în comportamentul lor general.
Iată câteva moduri în care rigiditatea poate apărea în viața de zi cu zi:
- Rigiditatea mentală: Acesta este un tip comun de rigiditate și se referă la tendința de a avea gândire fixă sau limitată. Oamenii rigizi mental pot fi rezistenți la schimbare, să își mențină convingerile sau ideile, și să nu fie deschiși la alternative sau la perspectiva altor persoane.
- Rigiditatea comportamentală: Aceasta implică dificultatea de a se adapta sau de a schimba comportamentul. O persoană rigidă comportamental poate insista asupra unei rutine fixe sau poate avea dificultăți în a se adapta la schimbări în program sau în cerințele unei situații.
- Rigiditatea emoțională: Acest tip de rigiditate se referă la incapacitatea de a gestiona sau de a se adapta la schimbările emoționale. Persoanele rigide emoțional pot fi predispuse la reacții exagerate sau la dificultăți în a se recupera după evenimente stresante sau traumatice.
- Rigiditatea interpersonală: Aceasta se manifestă prin dificultatea de a dezvolta sau menține relații sănătoase. O persoană rigidă interpersonal poate avea dificultăți în a se adapta la nevoile și dorințele celorlalți, ceea ce poate crea tensiuni în relații.
- Rigiditatea în obiective sau așteptări: Oamenii pot fi rigizi în ceea ce privește obiectivele lor sau așteptările față de ei înșiși și față de ceilalți. Aceasta poate duce la frustrare și nemulțumire când lucrurile nu se desfășoară așa cum au fost planificate sau așteptate.
5) Neasumarea responsabilității într-o relație
Neaducerea la îndeplinire a responsabilităților într-o relație poate avea multiple cauze și poate varia de la o relație la alta. Iată câteva dintre cauzele comune ale neasumării responsabilităților într-o relație:
- Comunicare deficitară: O comunicare slabă sau ineficientă poate duce la confuzie sau la neînțelegeri în ceea ce privește responsabilitățile și așteptările în relație. Dacă partenerii nu își exprimă clar nevoile și dorințele sau nu ascultă cu atenție punctele de vedere ale celuilalt, pot apărea dificultăți în îndeplinirea responsabilităților.
- Convingeri și așteptări nealiniate: Diferențele în ceea ce privește valorile, obiceiurile și așteptările pot duce la neasumarea responsabilităților. Dacă partenerii au așteptări diferite cu privire la cine ar trebui să facă ce în relație, pot apărea tensiuni și conflicte.
- Probleme de putere și control: În unele relații, unul dintre parteneri poate încerca să controleze sau să domine relația, ceea ce poate duce la o distribuție inechitabilă a responsabilităților. Persoana care se simte dominată poate evita să-și asume responsabilitățile pentru a evita conflictul sau pentru a-și menține poziția de control.
- Lipsa motivației sau interesului: În cazul în care unul dintre parteneri pierde interesul sau motivația pentru relație, poate deveni nepăsător cu privire la îndeplinirea responsabilităților. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în relațiile care au devenit rutiniere sau în care pasiunea inițială s-a estompat.
- Conflictul nepregătit: Confruntarea cu conflicte și dificultăți în relație poate fi dificilă pentru unii oameni, iar evitarea responsabilităților poate fi o modalitate de a evita sau de a amâna discuțiile dificile.
- Stres și probleme personale: Stresul sau problemele personale din afara relației pot afecta capacitatea unei persoane de a-și asuma responsabilitățile în relație. Uneori, o persoană poate fi atât de copleșită de problemele personale încât nu mai are resurse pentru a-și îndeplini responsabilitățile în relație.
Ce se află sub această dulce răzbunare?
Sub această furie, dulce răzbunare sau pact de răzbunare, cum vrei tu să-i spui, se afă o mare rană de abandon.
Este o nevoie constantă de iubire și frica de a te atașa de o persoană. Este un război interior crunt.
Simptomele rănii de abandon pot varia de la o persoană la alta și pot fi influențate de gradul și de natura experiențelor anterioare legate de abandon, precum și de modul în care fiecare individ își gestionează această rană. Iată câteva simptome comune ale rănii de abandon:
- Anxietate legată de abandon: Persoanele cu rănă de abandon pot avea o anxietate cronică sau recurentă legată de frica de a fi abandonate de cei dragi sau de respingerea lor. Această anxietate poate să fie puternică și să se intensifice în contexte în care se simt vulnerabili în relațiile lor.
- Teme și gânduri obsesive: Oamenii cu rănă de abandon pot avea gânduri obsesive legate de teama de a fi părăsiți. Ei pot să se întrebe constant dacă partenerul sau prietenii îi vor abandona sau să caute semne ale posibilului abandon.
- Tulburări de atașament: Răna de abandon poate afecta atașamentul unei persoane. Unii pot deveni prea apropiați sau prea dependenți de parteneri, în timp ce alții pot evita apropierea emoțională pentru a evita riscul de respingere.
- Autosabotaj în relații: Persoanele cu această rană pot să-și autosaboteze relațiile sau să creeze conflicte pentru a testa sau a pune la încercare loialitatea partenerilor lor. Aceasta poate crea tensiuni și instabilitate în relații.
- Dependență de reasigurare: Cei cu rănă de abandon pot căuta în mod constant reasigurare din partea celor dragi pentru a-și calma anxietatea legată de abandon. Ei pot să ceară frecvent confirmări ale iubirii și atașamentului celorlalți.
- Depresie și izolare: Răna de abandon poate contribui la dezvoltarea simptomelor depresiei, precum sentimentele de tristețe, lipsa de interes și de energie, izolarea socială și autoevaluarea negativă.
- Hipervigilență socială: Unii oameni pot dezvolta o atenție exagerată la semnalele și indiciile din mediul lor social, în căutarea semnelor de respingere sau abandon. Acest lucru poate duce la o sensibilitate exagerată la comportamente sau cuvinte aparent neutre.
- Dificultăți în construirea și menținerea relațiilor sănătoase: Răna de abandon poate crea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale sănătoase. Persoanele pot avea tendința de a se atrage în relații disfuncționale sau de a evita relațiile din cauza temerii de abandon.
Cum rezolvi această nevoie de răzbunare?
Rezolvarea nevoii de răzbunare este importantă pentru a menține relațiile sănătoase și pentru a avea o bună stare de bine mentală și emoțională. Iată câteva sfaturi pentru a gestiona această nevoie:
- Auto-reflecție: Începe prin a te întreba de ce simți nevoia de răzbunare. Poate că ai fost rănit sau supărat într-un fel sau altul. Încearcă să înțelegi motivele profunde ale acestor sentimente.
- Comunicarea deschisă: Dacă ești supărat pe cineva, încearcă să ai o conversație deschisă și onestă cu acea persoană. Explică-ți sentimentele și ascultă ce are de spus și ea. Comunicarea poate rezolva multe conflicte.
- Empatie: Încercă să îți pui în locul celuilalt. Poate există motive sau circumstanțe pe care nu le înțelegi. Înțelegerea perspectivelor diferite te poate ajuta să ierți și să renunți la dorința de răzbunare.
- Iertarea: Iertarea este un pas important în gestionarea dorinței de răzbunare. Iertarea nu înseamnă că cealaltă persoană are dreptate sau că ceea ce s-a întâmplat este acceptabil, ci înseamnă să eliberezi acele sentimente negative și să mergi mai departe.
- Găsirea unor metode sănătoase de eliberare a stresului și furiei: Fă exerciții fizice, practică meditația sau scrie într-un jurnal. Aceste activități pot ajuta la eliberarea emoțiilor negative și la gestionarea stresului.
- Caută sprijin: Dacă simți că nu poți face față singur nevoii de răzbunare sau sentimentelor negative, discută cu un prieten de încredere sau apelează la un terapeut pentru a primi suport și îndrumare.
- Învață din experiență: Folosește experiența pentru a învăța și a crește ca persoană. Înțelege ce ai putut face diferit în situația respectivă și cum poți evita conflictele viitoare.
- Setează limite sănătoase: Dacă relația cu acea persoană sau situația te afectează în mod constant și negativ, poți decide să pui limite și să îți protejezi binele și sănătatea ta mentală.
În general, este important să încerci să renunți la dorința de răzbunare și să te concentrezi pe dezvoltarea unei perspective mai sănătoase și mai constructive asupra situației. Este un proces care poate dura ceva timp, dar este benefic pentru bunăstarea ta pe termen lung.
Concluzia
Răzbunarea este doar o armă care te bagă într-un ciclu vicios și toxic. Nu te va ajuta.
Este important să realizezi că este un consum de energie interior destul de mare care ajunge să te epuizeze.
🔊 Descoperă cum poți rezolva răzbunarea (dulce răzbunare) ! Înscrie-te acum la o sesiune 1-on-1 GRATUITĂ pentru a învăța secretele management-ului emoțional.
