Be yourself; Everyone else is already taken.
— Oscar Wilde.
Până nu de mult, în epoca modernă, rolurile bărbaților şi femeilor erau bine stabilite şi separate. Bărbaţii trebuiau să plece şi să câştige bani. Femeile trebuiau să stea acasă şi să aibă grija de copii.
A urmat apoi o perioadă în care atât bărbaţii cât şi femeile au căutat să-şi echilibreze manifestările specifice masculine şi respectiv feminine, ceea ce a făcut ca ei să dorească să semene mai mult unii cu alţii. Bărbaţii au învăţat să se lase duşi de val şi au renunţat la atitudinea lor rigidă, femeile şi-au sporit latura masculină, fiind mai hotărâte, având scopuri clare, simţ practic şi viziune de ansamblu, câştigând treptat independenţa financiară şi politică.
A devenit un lucru bun ca bărbaţii să îşi accepte feminitatea interioară iar femeile să îşi accepte masculinitatea interioară însă efectele secundare ale acestei tendinţe spre asemănare chiar şi sexuală pot fi considerate o cauză importantă a nefeciririi resimţite în intimitate. Tendinţa spre echilibru a dus la egalitate economică şi socială, dar şi la un fel de neutralitate sexuală. Conturile din bancă se echilibrează în timp ce pasiunile se sting.
Pentru a întelege de ce se întâmplă asta, trebuie să înţelegem natura pasiunii sexuale şi a deschiderii spirituale. Atracţia sexuală se bazează întotdeauna pe polaritatea sexuală, care exprimă acea forţă a pasiunii care se produce între polul masculin şi cel feminin. Tot ce se manifestă în acest univers se exprimă sub forma a două forţe polar opuse.
Polul nord şi polul sud ale pământului creează o forţă magnetică. La fel, polul masculin şi cel feminin dintre oameni creează circuitul senzaţiei şi al atracţiei sexuale. Dacă vrem pasiune adevărată, e nevoie de un seducător şi un sedus; altfel, avem numai doi amici care se decid să interacţioneze şi amoros, dar adeseori, într-un mod jalnic atât pentru unul cât şi pentru celălalt.
