Fiecare dintre noi a trecut prin asta sau trece în mod recurrent, parcă ai vrea să faci mai mult sau să riști mai mult dar ți-e frică și în același timp ți-ai dori și să-ți depășești condiția, contradictoriu și obositor, nu-i așa?
Hai să vedem cum poți depăși acest conflict interior care te ține pe loc.
Ce este autosabotarea?
Autosabotarea este un cumul de răni, complexe și comportamente care în mod conștient sau inconștient ies la suprafață pentru a ne “proteja” de posibilele dezamăgiri sau chiar de multe ori ne “protejează” chiar și de atingerea obiectivelor, dorințelor sau nevoilor noastre.
De ce ne autosabotăm?
Unii oameni au învățat nesănătos în copilărie că eșecul doare și când spun nesănătos nu mă refer la a-ți feri copilul de greșeli ci de a fi acolo pentru el când se întâmplă asta pentru a-l învăța să caute constant motivație în propria persoană.
Este ca și cum ai planta o sămânță. Sămânța aceasta este încrederea de sine, iar tu o plantezi în sufletul copilului tău, dacă nu o uzi cu vorbe frumoase și încurajări constant, ea se va ofili și va rămâne așa până va crește mare dar făcând asta îi vei plasa copilului responsabilitatea de a o “reînvia” și cred că știi că o planta este mai ușor de udat decât de tratat.
Stima de sine e foarte importantă pentru noi toți și oricât de mult a-i clădi-o singur este important pentru părinți să înțeleagă că este nevoie ca și ei să-și facă partea lor de responsabilitate.
Așa se pot naște convingerile “nu sunt suficient de bun”, “nu voi reuși niciodată”, “nu merit”, “lumea este un loc periculos” care pot fi motivele pentru care te autosabotezi.
Alte motive ar mai putea fi și frica de eșec sau frica de success. Unii oameni dezvoltă această temere că vor primi putere și nu vor știi să o gestioneze sau că vor face rău celor din jur cu ea.
Cum se manifestă autosabotarea?
Procrastinarea este tendința de a-ți amâna sarcinile în mod repetat desi în mod conștient știi că trebuie să le faci dar emoțional nu consideri că vrei să le înfrunți. Problema este că la un moment dat se vor aduna atât de multe încât nu le vei mai putea face față și vei începe să te simți vinovat, frica se va mări și te vor copleși emoțional.
Autocritica alimentează neîncrederea față de sine și scoate la iveală convingeri sau tipare care nu ne ajută cu nimic dar care rămân acolo nerezolvate.
Compararea poate avea și ea originile tot din copilărie. Poate și voi a-ți pățit în copilărie ca părinții să va aducă aminte că ceilalți copii fac mai bine “X de ce a putut să ia 9 sau 10 și tu 8”. Unii copii pot reacționa ambițios față de criticile sau comparările părinților, dar alții copii se pot resemna.
Perfecționismul îți poate îngreuna drumul spre succes și poate fi și el o metodă de autosabotare.
Când se activează această parte din tine cauți să faci lucrurile cât mai bine dar există posibilitatea să te pierzi în mici detalii și să ratezi termenele limită sau să îți consume energia atât de mult cu ele încât să nu îți mai rămână pentru a duce proiectul la bun sfârșit.
Pe partea de relații de cuplu sabotarea poate fi puțin diferită deoarece scopul final sau succesul nu mai constă în ceva palbabil, constă în anumite sentimente și trăiri.
Din cauza rănilor din copilărie sau a unor comportamente și atașamente nesănătoase avem tendința de a neglija fericirea și de a ne îndrepta spre ce ne este cunoscut. Spre exemplu, dacă ai avut parte de foarte multe conflicte în casă sau agresiune, poate verbală sau chiar și fizică, logic și rational îți vei dori să ai o familie a ta liniștită.
Una din legile universului sună cam așa “nu atragi ceea ce vrei atragi ceea ce ești” prin urmare oricât ți-ai dori să “fugi” de trecutul tău, el vine și îți arată ce este nevoie să vindeci pentru a te putea bucura pe deplin de relație și de fericire, și dacă ți-am stârnit curiozitatea cu ceea ce am spus avem un întreg articol despre legile Universului care cred că te va ajuta la un nivel mai înalt.
Neglijarea sănătății poate fi și ea o formă de autosabotare mai subtilă, ea poate veni dintr-un program trans-generațional căruia va fi nevoie să-i acorzi atenție pentru a nu ajunge mai departe la copii tăi.
Printre astfel de programe “moștenite” se pot număra boli, adicții sau dependențe de mâncare, alcool, substanțe, jocuri de noroc, cumpărături, sex, pornografie, agresivitate și violență.
Mecanisme de autosabotare
Mecanismele de autosabotare pot fi complexe și pot varia de la o persoană la alta, dar au la bază de obicei frici, îndoieli sau credințe limitative.
1. Perfecționismul
Perfecționismul poate duce la procrastinare sau la evitare, deoarece o persoană poate simți că nu poate începe sau finaliza un proiect decât dacă este sigură că va fi perfect. Această dorință de perfecțiune poate bloca progresul și poate duce la amânare sau chiar la abandonarea unor obiective.
2. Procrastinarea
Amânarea constantă a sarcinilor importante este un alt mecanism de autosabotare. Aceasta poate fi cauzată de frica de eșec, lipsa de motivație sau sentimentul de copleșire. De multe ori, procrastinarea este o modalitate de a evita disconfortul.
3. Auto-critica excesivă
Persoanele care se autosabotează tind să fie foarte critice față de ele însele. Această voce interioară negativă poate submina încrederea în sine și poate împiedica progresul. Auto-critica excesivă poate duce la o viziune distorsionată asupra capacităților proprii și la o scădere a stimei de sine.
4. Teama de succes
Frica de succes poate părea paradoxală, dar este reală pentru mulți oameni. Succesul vine adesea cu responsabilități crescute și presiuni suplimentare, iar unele persoane pot simți că nu sunt pregătite să facă față acestor noi provocări.
5. Sabotarea relațiilor
Autosabotarea poate apărea și în relații, atunci când o persoană își subminează în mod conștient sau inconștient conexiunile cu ceilalți. Aceasta poate include comportamente precum îndepărtarea emoțională, testarea continuă a partenerului sau chiar provocarea de conflicte pentru a testa loialitatea celuilalt.
6. Setarea unor așteptări nerealiste
Persoanele care se autosabotează pot stabili obiective nerealist de mari sau așteptări imposibile de la ele însele. Când inevitabil nu reușesc să atingă aceste obiective, își confirmă gândurile negative despre ele însele și folosesc eșecul ca dovadă a incompetenței lor.
7. Dependența de validarea externă
Oamenii care se autosabotează pot depinde în mod excesiv de validarea din partea celorlalți. Aceasta poate duce la renunțarea la propriile nevoi și dorințe în favoarea așteptărilor altora, ceea ce poate împiedica dezvoltarea personală.
8. Amânarea deciziilor
Nevoia de a lua decizii perfecte sau teama de a face o alegere greșită poate duce la amânarea deciziilor importante. Aceasta poate împiedica progresul și poate duce la pierderea unor oportunități.
Cum să gestionezi autosabotarea:
- Conștientizarea este primul pas. Recunoașterea acestor tipare comportamentale este esențială pentru a începe să le schimbi.
- Caută sprijin: Terapia, coaching-ul sau discuțiile cu prietenii apropiați pot ajuta la identificarea și depășirea acestor comportamente.
- Stabilește obiective realiste și împarte-le în pași mici, ușor de gestionat.
- Practică autocompasiunea: Învață să fii blând cu tine însuți și să accepți că nu ești perfect, dar poți învăța și crește din greșeli.
Gestionarea autosabotării este un proces continuu, dar cu răbdare și practică, poți depăși aceste tipare și poți progresa către obiectivele tale.
Cum putem depăși autosabotarea?
Acest proces necesită timp și efort, dar cred eu că dacă ești aici înseamnă că ești și pregătit să îți asumi ce ai de vindecat.
Primul pas în orice proces terapeutic este conștienizarea problemei, pentru că dacă tu nu consideri că ai o problemă pot veni 100 de oameni să-ți spună contrariul, pentru tine nu va conta.
Identifică potențialele cauze pentru care ajungi să te autosabotezi și care sunt factorii declanșatori. Ia o foaie și un pix, notează-ți toate lucrurile care îți vin în minte legate de acest subiect și scrie-le. Nu contează ce scrii, important este să mergi cu ele la terapeutul tău, el va știi care sunt factorii reali și care sunt doar motivele minții tale să te încurce.
Lucrează puțin cu acele convingeri limitative și străduiește-te să schimbi gândurile negative în gânduri pozitive, ai la dispoziție 7 secunde pentru a schimba un gând până să fie înmagazinat în subconștient.
Stabilește-ți obiective realiste și ușor de atins, asta te poate ajuta foarte mult și cu stima de sine. Dacă îți demonstrezi singur că poți face față provocărilor îți vei construi și o stimă de sine solidă dar în același timp te vei apropia mai ușor de obiectivul tău, vezi? Doi iepuri dintr-un foc, haha.
Să nu uităm că o foarte mare importanță au și micile atenții. Sărbătorește micile reușite pentru a-i oferi minții și spiritului tău satisfacția că nu muncește degeaba. Spre exemplu “astăzi am reușit x lucru, pentru asta mă voi răsplăti cu o înghețată, sau acadea, etc”. Nu are importanță mărimea premiului, ceea ce contează este să te recompensezi pentru a te menține motivate.
Nu în ultimul rând un mare ajutor vine din partea terapeutului, de ce? Hai să-ți explic.
Mulți spun că doar te duci să dai bani, te ascultă și cam atât, cred că cei care spun asta sunt și cei care nu au fost în viața lor la o astfel de ședință.
Mintea ta are talentul extraordinar de a te păcăli. Da, ai auzit bine, tocmai de aceea foarte mulți terapeuți la un moment dat schimbă tactica. Și asta ține tot de autosabotare, ce coincidență.
Pentru a te proteja de acele dureri din copilărie mintea te va împiedica să ajungi acolo, așa cum de multe ori se întâmplă și în procesul de uitare după o traumă. Ca ea să te poată proteja te duce pe o pistă greșită dându-ți gânduri care nu au tocmai legătură cu ceea ce cauți, motiv pentru care avem nevoie de un terapeut.
El a studiat și a învățat aceste mici tricuri ale minții tale așa că atunci când vei mege în terapie va știi care informații sunt în concordanță cu cee ace lucrați și care sunt doar de distragere.
În plus, tocmai pentru că mintea îți ține pe loc procesul de vindecare, lucrul cu un terapeut va fi mult mai ușor și mai rapid.
Concluzia
Există sentimente, comportamente, gesturi pe care poate uneori nu le putem gestiona sau le facem fără să vrem, dar cred că mai important ar fi bine să fie sănătatea ta, atât mentală cât și fizică, nu ce spune lumea. Lumea întotdeauna va spune ce vrea dar știi ce? NU este responsabilitatea ta, este a lor!
Fiecare în această lume este responsabil și răspunzător de faptele, vorbele și acțiunile lui și nu în fața cuiva, ci în fața lui Dumnezeu!
Acum te-aș întreba următorul lucru: Cât mai vrei să stai în joculețele minții tale în loc să treci la acțiune și vindecare?
Cu drag,
Muammer!
